PRO-VITA GALAŢI

Premiul I: RUSU LAURA 34 puncte (ESEU)

Premiul II: CRISTINA PESTREA 31 puncte (ESEU)

Premiul III: BANU ALEXEI 28 puncte (ESEU)

4. ZĂVOIANU ELENA 26 puncte

5. MUŞALĂ SIMONA 26 puncte

6. IORGA MARIANA 25 puncte

7. IRINA TURNEA 23 puncte

8. STOIAN ALEXANDRA 21 puncte

9. IORDACHE CLAUDIA 20 puncte

10. ASANDULUI MĂDĂLINA 19 puncte

Toţi participanţii vor primi şi un mic premiu de participare, constând în materiale informative (broşuri, dvd-uri).

Din cotidianul “Viata Libera”, despre Maica Ecaterina.

JOI, 6 MARTIE, ORA 18 vă invităm la CASA DE CULTURĂ A STUDENŢILOR la conferinţa “ARTA DE A TRĂI”.

Invitată: MAICA ECATERINA (MONICA FERMO), autoarea cărţii “Înviind pe Drumul Damascului”.

Afiş.

În cadrul conferinţei va avea loc şi premierea câştigătorilor la concursul de eseuri “ÎNTRE DRAGOSTE ŞI MOARTE”.

Danion Vasile despre Maica Ecaterina (text preluat de pe http://www.danionvasile.ro/blog/2008/02/04/101/)

„…Sunt oameni pe care viaţa Sfintei Maria Egipteanca nu-i mai miş­că, pentru că trăim în alte vremuri, în alte probleme şi, pa­radoxal, în viaţa Sfintei Maria Egipteanca se regăsesc, ca pocăinţă, mai ales oamenii curaţi la suflet, care au pă­că­tuit cel mai puţin. Pe ei îi mişcă viaţa Sfintei Maria Egip­teanca, dar ceilalţi au nevoie de modele mai apropiate de vremurile noastre.

Nu vreau să vă plictisesc, dar am să vă spun câteva citate din câteva cărţi, pentru că mi se pare mai frumos un cuvânt rostit de cel care a trăit pe propria piele bucuria naşterii în Hristos.

Zice maica aşa: „Practic nu ştiu şi nu pot să mă ex­prim aşa cum aş dori ca să redau starea mea interioară. Ce este unirea cu Hristos? Este totul.” E drept că faptul în sine a durut-o tare pe Monica, faptul trecerii la credinţa creşti­nă, căci a strigat cu glas mare în clipa în ca­re a fost botezată.

Dar chiar în se­cun­da următoare, Elena – numele de botez – s-a trezit la via­ţă şi, uimită de tot ceea ce vedea, L‑a luat pe Hristos de mână şi, în sunetele frumoasei cân­tări Isaie, dănţuieşte, a pornit jocul vieţii.

Şi zice: „Da, sunt Elena, în toată fiinţa mea, în toţi po­rii, în toate celulele. Şi cred că ADN-ul şi ARN-ul o vor recunoaşte acum pe Elena, fluturele ce s-a înălţat astăzi spre cerul lui Hristos ca să-I declare cât de mult Îl iubeşte. Da, pe El Îl căutam, în toată minciuna şi nebunia vieţii me­le. Pe El Îl căutam, dar mă murdărisem atât, încât nu mai puteam nici să-L intuiesc, dară-mi-te să-L zăresc. Căci El era acolo, la doi paşi de mine, dar Monica nu mă lăsa să-L văd. Îl acoperea cu eul ei murdar şi josnic, plin de ură şi duhnind a moarte. De câte ori o fi strigat sau o fi în­cer­cat El să-mi spună ceva, mereu o găsea pe Monica, ca un sol­dat de pază la uşa sufletului, nelăsând pe nimeni să-i dis­trugă castelul de nisip, şi acela murdar, în care se as­cun­­dea. Dar acum s-a terminat tot coşmarul, definitiv, pâ­nă la mormânt şi dincolo de el, a învins Elena, unită cu Hristos!”

Aceasta este mărturia unei persoane care poate da mărturie de marea minune a botezului. Ca şi părintele Stein­hardt, de altfel, un alt evreu care a ales credinţa creşti­nă, poate da mărturie şi a dat mărturie despre minunea pe care o simte sufletul care este botezat cu Hristos. Cei ca­re am fost botezaţi cât eram prunci nu ne dăm seama de transformarea profundă pe care au simţit-o trupul şi su­fletul nostru.

E mare lucru că mai există convertiţi în vremurile noastre. E mare lucru să avem iscusinţa de a ne folosi de con­vertirile de lângă noi din vremurile noastre.

Danion Vasile.”

“La o mănăstire de femei era o monahie, nepoata egumenei, care a iubit un tânăr ce venea adesea în acea mănăstire ca să vază pe sora sa. Iar pomenita monahie atâta l-a dorit, încât căuta chip şi vreme să săvârşească cu fapta păcatul cu el, căci cu mintea şi cu gândul de multe ori curvise. Deci, într-această patimă rea a murit, ticăloasa, fără să-şi săvârşească pofta ei, că nu i-a ajutat locul. Iar la moarte a mărturisit celelalte păcate ale ei, şi, primind Sfânta Împărtăşanie, s-a sfârşit fără să îi spună duhovnicului pofta ei pe care o avea să păcătuiască, dacă ar fi găsit vreme îndemânatică. Egumena, care o iubea mult pentru că-i era rudă, după ce i-a făcut pomenirile, se ruga Domnului să îi descopere cu post şi cu lacrimi în ce loc se află monahia. Aşadar, rugându-se cu post şi cu lacrimi, după multe zile a văzut-o în vedenia sa, că era întunecată şi urâtă, zicându-i: “Cunoaşte, maica mea, că sunt osândită în iad.” Iar ea s-a minunat, zicând: “Cum este cu putinţă? Tu erai fecioară. Ai venit de mică în mănăstire şi ai păzit toate rânduielile vieţii monahiceşti. Pentru ce dar te-ai osândit?”. Iar ea a spus pricina de mai sus. Îi zice egumena: “Nu cred că milostivul Dumnezeu numai pentru o poftă trupească pe care nu ai săvârşit-o să te muncească veşnic”. Iar ea a răspuns: “Nu te minuna, căci pe drept sunt osândită, că ochiul celui Prea Înalt nu suferă să vadă vreo întinăciune sau prihană de faptă, sau de cuget, care să nu se spele şi să nu se albească prin Sfânta Mărturisire. Căci eu deşi nu am săvârşit păcatul în faptă, dar cu cugetul de multe ori am curvit, şi de aş fi găsit loc şi vreme potrivită, l-aş fi săvârşit şi cu lucrul. Să ştii, dar, că mulţi, nu numai mireni, ci şi monahi, se osândesc, fiindcă nu se îngrijesc de spovedanie, şi sfătuieşte-le şi pe surorile mănăstirii să se mărturisească cu luare aminte, dacă doresc mântuirea lor”. Acestea văzându-le egumena, se tânguia pentru pierzania nepoatei sale”.

din “Mântuirea păcătoşilor”

Un sihastru oarecare traia in pustie si avea un frate mirean la tara, intr-un sat. Iar dupa catava vreme a murit fratele lui, si i-a ramas un copilas de trei ani. Iar sihastrul auzind de moartea fratelui sau, a mers acolo, a luat pruncul si l-a dus cu sine in pustie la chilia lui, hranindu-l cu finice(curmale) si cu alte verdeturi din pustie. Si n-a vazut copilul nici un om, decat pe batranul sihastru care il hranea - de cand l-a dus in pustie - nici muieri, nici sat, nici paine n-a mancat, nici n-a stiut ce este si cum este viata lumii acesteia. Totdeauna era in pustie cu batranul, postind, rugandu-se si laudand pe Dumnezeu.

Si asa a petrecut optsprezece ani si a murit apoi copilul. Iar dupa ingroparea lui, a inceput sihastrul a se ruga lui Dumnezeu ca sa-i descopere lui pentru acel copil, in care ceata de sfinti este pus? Si i-a aratat Dumnezeu, caci dupa multa rugaciune cu osardie ce a facut, a adormit si a vazut in vis un loc intunecat si plin de toata scarba si in mijlocul acelui loc era copilul aruncat, zacand in mare scarba si suparare nespusa. Aceasta vazand batranul, s-a mirat si a inceput a grai catre Dumnezeu, zicand: Doamne, ce este nedreptatea aceasta? Au doara nu era curat acest copil de toate spurcaciunile trupesti si necurateniile lumesti? El, care in toate zilele si noptile Te preamarea si Te lauda pe Tine, postea, priveghea si se ostenea si cu nici un pacat lumesc nu era atins! Dar acum ce este aceasta de-l vad la acel loc de scarba pedepsit? Iar noi, care suntem nascuti, crescuti si imbatraniti in pacate, ce nadejde de mantuire o sa avem? O, amar si vai mie!

Acestea si mai multe cu plangere si cu tanguire graindu-le batranul, a stat inaintea lui ingerul Domnului si a zis: ce plangi asa, batrane si te tanguiesti pentru acel copil, care cu adevarat de pacatele cele trupesti si lumesti neatins a fost si l-ai invatat a posti, a priveghea si a se ruga? Dar smerenia, adica a se smeri, pentru ce nu l-ai invatat? Ca avea mandrie mare si inaltare in inima sa, socotindu-se pe sine pentru curatenia si viata lui cea neatinsa de lume ca este om mare si sfant, mai vartos decat toti cei din lume si cu acea gandire inalta in inima a si murit. Deci, sa cunosti ca nu este nedreptate la Dumnezeu, caci tot cel ce se inalta pe sine cu gandul sau, necurat este inaintea lui Dumnezeu, precum zice proorocul. Acestea zicand lui ingerul, s-a facut nevazut.

Iar batranul si-a venit in fire si in cunostinta si a tot plans neincetat pentru pieirea copilului, pana la sfarsitul vietii sale.

din Pateric

Concursul nostru de eseuri s-a încheiat, juriul se retrage pentru deliberări… Rezultatele le vom afişa pe site în aproximativ o săptămână, iar premierea se va face în prima săptămână a lui martie, în cadrul unei conferinţe pe care o vom anunţa curând. Toate lucrările care s-au calificat sunt interesante şi sensibile. Poate frământările acestor tineri, victime ale unei societăţi rămasă fără repere şi valori, s-ar cuveni să ne preocupe mai mult pe toţi…