Din cotidianul “Viata Libera”, despre Maica Ecaterina.
JOI, 6 MARTIE, ORA 18 vă invităm la CASA DE CULTURĂ A STUDENŢILOR la conferinţa “ARTA DE A TRĂI”.
Invitată: MAICA ECATERINA (MONICA FERMO), autoarea cărţii “Înviind pe Drumul Damascului”.
Afiş.
În cadrul conferinţei va avea loc şi premierea câştigătorilor la concursul de eseuri “ÎNTRE DRAGOSTE ŞI MOARTE”.
Danion Vasile despre Maica Ecaterina (text preluat de pe http://www.danionvasile.ro/blog/2008/02/04/101/)
„…Sunt oameni pe care viaţa Sfintei Maria Egipteanca nu-i mai mişcă, pentru că trăim în alte vremuri, în alte probleme şi, paradoxal, în viaţa Sfintei Maria Egipteanca se regăsesc, ca pocăinţă, mai ales oamenii curaţi la suflet, care au păcătuit cel mai puţin. Pe ei îi mişcă viaţa Sfintei Maria Egipteanca, dar ceilalţi au nevoie de modele mai apropiate de vremurile noastre.
Nu vreau să vă plictisesc, dar am să vă spun câteva citate din câteva cărţi, pentru că mi se pare mai frumos un cuvânt rostit de cel care a trăit pe propria piele bucuria naşterii în Hristos.
Zice maica aşa: „Practic nu ştiu şi nu pot să mă exprim aşa cum aş dori ca să redau starea mea interioară. Ce este unirea cu Hristos? Este totul.” E drept că faptul în sine a durut-o tare pe Monica, faptul trecerii la credinţa creştină, căci a strigat cu glas mare în clipa în care a fost botezată.
Dar chiar în secunda următoare, Elena – numele de botez – s-a trezit la viaţă şi, uimită de tot ceea ce vedea, L‑a luat pe Hristos de mână şi, în sunetele frumoasei cântări Isaie, dănţuieşte, a pornit jocul vieţii.
Şi zice: „Da, sunt Elena, în toată fiinţa mea, în toţi porii, în toate celulele. Şi cred că ADN-ul şi ARN-ul o vor recunoaşte acum pe Elena, fluturele ce s-a înălţat astăzi spre cerul lui Hristos ca să-I declare cât de mult Îl iubeşte. Da, pe El Îl căutam, în toată minciuna şi nebunia vieţii mele. Pe El Îl căutam, dar mă murdărisem atât, încât nu mai puteam nici să-L intuiesc, dară-mi-te să-L zăresc. Căci El era acolo, la doi paşi de mine, dar Monica nu mă lăsa să-L văd. Îl acoperea cu eul ei murdar şi josnic, plin de ură şi duhnind a moarte. De câte ori o fi strigat sau o fi încercat El să-mi spună ceva, mereu o găsea pe Monica, ca un soldat de pază la uşa sufletului, nelăsând pe nimeni să-i distrugă castelul de nisip, şi acela murdar, în care se ascundea. Dar acum s-a terminat tot coşmarul, definitiv, până la mormânt şi dincolo de el, a învins Elena, unită cu Hristos!”
Aceasta este mărturia unei persoane care poate da mărturie de marea minune a botezului. Ca şi părintele Steinhardt, de altfel, un alt evreu care a ales credinţa creştină, poate da mărturie şi a dat mărturie despre minunea pe care o simte sufletul care este botezat cu Hristos. Cei care am fost botezaţi cât eram prunci nu ne dăm seama de transformarea profundă pe care au simţit-o trupul şi sufletul nostru.
E mare lucru că mai există convertiţi în vremurile noastre. E mare lucru să avem iscusinţa de a ne folosi de convertirile de lângă noi din vremurile noastre.
Danion Vasile.”
